Articulatia temporo mandibulara componente

Aparatul dento-maxilar - Wikipedia

Ivanciu Crina 14 iul. Articulaţia temporo-mandibulară sau ATM-ul, cum mai este prescurtat este cea mai importantă şi mai complexă articulaţie a craniului uman. Caracteristicile principale ale ATM: Este o articulaţie sinovială, care uneşte mandibula de craniu; Este o diartroză; Este o articulaţie bicondiliană; Are o dublă mobilitate, participând astfel la realizarea funcţiilor aparatului stomatognat: masticaţie, fonaţie, deglutiţie, mimică.

Tratament articular temporal. Nevralgia faciala trigeminala

Tulburările articulaţiei temporo-mandibulare sunt dureroase şi apar cel mai frecvent că urmare a unor traumatisme, a bruxismului sau pot fi cauza unei ocluzii dezechilibrate restaurări incorect adaptate ocluzal, edentaţii, migrări dentare.

Componentele ATM: 1.

articulatia temporo mandibulara componente exercițiu de tratament cu artroză

Din partea osului temporal al craniului: Tuberculul articular sau eminenţa glenoidă: este situat anterior de fosa mandibulară şi se prezintă sub forma unei pante convexe, limitate inferior de o muchie, care reprezintă limita excursiei maxime a condilului mandibular.

Este acoperit de un strat subţire de ţesut fibros, mai gros la mijloc şi în partea exterioară, care are rol protector şi facilitează mişcările de frecare articulare.

Articulatia temporo-mandibulara Tratament articular temporal

Cavitatea glenoidă sau fosa mandibulară: este situată pe faţă internă a osului temporal, între cele două rădăcini, transversă şi longitudinală, ale zigomei, şi găzduieşte în repaus condilul mandibular. Are formă semiovoidală cu adâncimea medie de mm, fiind concavă atât în sens latero-medial cât şi antero-posterior.

La adult, adâncimea fosei mandibulare variază în funcţie de tipul de ocluzie şi de stereotipul de masticaţie. Cu cât versantele cuspidiene ale dinţilor sunt mai înclinate, cu atât fosa mandibulară este mai adâncă.

Articulația temporo-mandibulară | Anatomie si fiziologie

Din partea mandibulei: Condilul mandibular: reprezintă extremitatea superioară a procesului posterior al ramurii mandibulei. Are forma unui trunchi de con, elipsoidală, cu baza mare orientată superior şi acţionează ca un pivot al mişcărilor mandibulare.

articulatia temporo mandibulara componente artrita reumatoidă artroza genunchiului

Are convexitate dublă, în plan frontal şi sagital. Discul sau meniscul articular: ocupă spaţiul dintre suprafeţele articulare oasoase. Este o formaţiune fibro-cartilaginoasă cu formă de lentilă biconcavă, care rezolvă incongruenţa dintre suprafeţele articulare, craniană şi condiliană.

Cel mai important rol al discului articular este acela de a-şi modifica poziţia şi forma în aşa fel încât să se adapteze volumului dintre suprafeţele articulare în orice fază a mişcărilor mandibulare. El se inseră, prin expansiuni sau aripioare, pe tuberculii median şi lateral ai condilului şi pe faţa posterioară a colului mandibulei.

Articulatia Temporo-Mandibulara

Condilul şi aparatul discal formează astfel un complex anatomic şi fiziologic indisociabil, complexul condilo-discal. Meniscul articular împarte articulaţia în două compartimente: unul superior supradiscal, sau temporo-discal în care sunt posibile mişcări de translaţie şi unul inferior infradiscal sau disco-mandibular în care se efectuează mişcări de rotaţie.

articulatia temporo mandibulara componente clicuri și durere în genunchi

Elementele de unire alea ATM: Capsula articulară: este o membrană de natură conjunctivă, are formă conică, cu baza mare spre craniu şi vârful la nivelul colului condilian.

Este subţire, alcătuită din colagen alb, şi prezintă în interior o membrană sinovială.

articulatia temporo mandibulara componente boli ale țesutului conjunctiv boli interne

Aderă de discul articular, contribuind astfel la delimitarea celor două compartimente articulare, leagă componenetele osoase ale articulatiei între elesusţine membrana sinovială şi este sediul unor terminaţii nervoase. Membrana sinovială articulatia temporo mandibulara componente doar faţa internă a capsulei, nu acoperă suprafeţele osoase articulare şi nici meniscul.

Articulația temporo-mandibulară

Aceasta delimitează articulatia temporo mandibulara componente sinovială, plină cu lichid sinovial. Ligamentele articulare: sunt de natură colagenică, întinse de la baza craniului la colul condilului şi au rolul de a întări faţa medială şi laterală a capsulei. Acestea sunt în număr de două, unul medial şi unul lateral şi intervin în controlul proprioceptiv al mişcărilor articulare.

În condiţii patologice, capsula articulară şi ligamentelele devin laxe, favorizând apariţia subluxaţiilor şi luxaţiilor temporo-mandibulare, cu o simptomatologie dominată de durere. În cursul luxaţiilor se pierd raporturile normale dintre suprafeţele articulare, cu ieşirea condilului din fosa mandibulară în sens anterior, posterior sau lateral. Posturi asemanatoare:.

Asevedeași